www.cenad.ro

În conformitate cu clasificarea de mai sus am încercat să grupăm multitudinea de porecle, în primul rând, la români. Nu ştim dacă am cuprins toate poreclele şi dacă le-am grupat exact, deoarece nu am cunoscut bine geneza lor. Unele sunt foarte vechi şi şi-au pierdut povestea în timp. Unora mai recente le-am aflat povestea şi în cele ce urmează vom reda câteva dintre acestea. 

Au fost porecliţi:

 1. după aspectul fizic: Măria Lungă, Osos, Cătran, Piroş, Albu, Roşu, Grasu, Măria Neagră, Cioareci Scurţi.

 2. după defecte corporale: Ciungu, Pişa, Gârbu.

 3. după ocupaţie sau profesie: Lăptaru, Digu, Blagoe cu Porcii, Lele cu Căzanu, Comisaroşu, Ghiţă Covaciu, Şuşteru, Todor Căsapu, Ezermeşter, Ştefan dă la Mormânţ, Vasa Covaciu, Milan dă la Mormânţ, Albinaru, Giudocanu;

 4. după locul din comună sau localitatea de unde au venit: Nărăianţu, Pădureţ, Bebanu, Codreanu;

 5. după unele greşeli în exprimare: Moşuţu, Ciulcă, Bataon, Peşce Voios, Caii Mei, Ariciu, Oat o gâscă, Ţucă-l Taica;

 6. după asemănarea cu unele personaje politice sau importante atunci: Gomulka, Terente, Pelle, Kempes;

 7. în urma unor întâmplări: Italianu, Nero;

 8. după trăsături de caracter: Cap de pomană, Pită Moale;

 9. după unele obicte, animale sau plante: Bundă, Boată, Cotăţ, Oţăt, Puşcă, Mâţă, Gaci, Năplad, Butuc, Milcioc, Brâglă, Şpec, Câlţ, Boconci, Ghiocel, Păiosu, Chică, Ghioacă, Sloiece, Păsulă, Bicuţu, Bica, Frunză, Râia, Caltaboş, Vană, Lupu ăl Mare, Lupu ăl Mic, Jumară, Langoş, Hârţu, Rigiu.

10. pornindu-se de la predecesori: A lu’ Barna, Ioana lu’ Câţa, Lele lu’ Şerban, Ion a lu’ Mladen, A lu’ Niţu, A lu’ Lăzău, Rada lu’ Marinco, Ion a lu’ Vlada, Steluţa lu’ Sloiece, Steluţa lu’ Prâclea, Paia lu’ Trulă, Lae lu’ Dudi, Rada lu’ Purcăreţ, A lu’ Moţa, Tode lu’ Moţa.

Poveştile unor porecle româneşti

Întâmplările deosebite prin care au trecut unii dintre aceştia şi care au generat porecla le vom povesti în cele ce urmează. În general, ele sunt de dată mai recentă şi aşa am putut să le aflăm.

Caii Mei. Povestea spune că purtătorul actualei porecle în timpul colectivizării afirma sus şi tare că nu-şi va da caii la C.A.P., caii fiind mândria oricărui ţăran din comună. Acesta repeta cu mândrie mereu „caii mei” aşa şi aşa. Finalul poveştii a fost că a trebuit să-şi dea caii C.A.P.-ului.

Maglavit. Unul dintre bătrâni deţinea o carte (bănuim că era una din cărţile lui Nostradamus) din care prevestea diferite lucruri. De aici şi până la Petrache Lupu de la Maglavit nu a fost decât un pas.

Giudocanu. Porecla este de dată mai recentă. Prin anii 1980, Radu Cornel a fost elev la o şcoală profesională din Timişoara. Acolo a participat la unele cursuri de Judo şi, întorcându-se acasă, a început să antreneze tineri din comună în acest sport. De aici i se trage porecla.

Nero. Necăjit din cauza unor nedreptăţi, posesorul ei (Savu Ion) s-a exprimat că ar da foc acestei lumii. Un amic i-a replicat: „Nu eşti tu împăratul roman Nero care a dat foc Romei”. Astfel a fost poreclit Nero.

Pişa. Părinţii lui purtau o altă poreclă. Băiatul, când a fost mic, avea pierderi de urină. Prietenii de joacă l-au poreclit astfel.

Ariciu. Astfel îi plăcea să-şi denumească subordonaţii cu apelativul „ariciu”. Apelativul s-a transformat în propria poreclă.

Italianu’. Poreclitul a fugit ilegal din ţară şi a ajuns într-un lagăr din Italia. S-a întors singur în ţară de dorul soţiei sale. Nu a fost arestat, dar s-a ales cu această poreclă.

Pelle. Numele l-a primit după fotbalistul brazilian. În tinereţe juca fotbal şi era unul dintre cei mai buni din echipă. Colegii de echipă şi unii spectatori l-au botezat după numele fotbalistului brazilian. 

Kempes. La fel a fost un fotbalist bun. Fiind mai slab de constituţie, i-a fost atribuit numele fotbalistului în vogă în acel timp.

Lăptaru’. Apar două persoane. Ambele în condiţii diferite adunau laptele. Unul de la oamenii particulari, celălalt primea laptele muls de la zootehniştii din C.A.P.

Ciungu. În timpul stagiului militar a fost accidentat la braţ. În urma accidentului a rămas cu braţul anchilozat de la cot. În aceea vreme rula un film cu un ciung care  era un martor preţios pentru aflarea adevărului.

Bica. Era un om puternic şi oamenii i-au pus această poreclă.

Comisaroşu. Sunt două persoane diferite. Primul a primit porecla lucrând la supravegherea digului de apărare contra inundaţiilor. Aşa erau numiţi predecesorii săi. Cel de al doilea a primit porecla de la Matei fără nici o explicaţie.

Lupu ăl Mare şi Lupu ăl Mic. Se trag din aceeaşi familie poreclită Lupu. Pentru a-i distinge au primit un adaos (mare sau mic) după statura lor.

Prof. Gheorghe Doran