Istoria şvabilor cenăzeni în fotografii din colecţia lui Johann Wunder (Germania)

Din galeriile de imagini de mai sus puteți trimite cărți poștale virtuale rudelor, prietenilor și cunoscuților!

Texte clişeu: Johann Wunder

Vara anului 1941. Pe cal, copilul Johann Wunder; alături, tatăl său. Îşi iau bun de la calul lor, rechiziţionat pentru front.	Utima recoltă de struguri a birtaşilor Jung Anton şi Teresia (bunicii lui Johann Wunder), în Hibel, nr. vechi 567, actualmente loc viran vizavi de intrarea spre cimitirul catolic. În rândul de sus, copilul Johann Wunder, alături de părinţii săi. În rândul de jos, de-o margine şi de alta, bunicii lui Johann Wunder
Un grup de cenăzeni deportaţi în U.R.S.S., în 1945 (în total din România 69 332 de persoane). În faţă, al treilea din stânga, este directorul şcolii din Cenad, Swobodnik Nicolae. În spate, al patrulea din stânga este fiul său Frederic (15 ani), care a fost deportat în locul fratelui său Otto, acela fiind prea mic de statură. Frederic a murit după câteva luni, de dezinterie.	Cetăţeni din Tisa Nouă (Wiesenheid), la muncă forţată în U.R.S.S. În spate, a patra din stânga este Wolf Ecaterina (Konradschmangsen) din Cenad nr. 1716. În faţă, al doilea din stânga, devenit cenăzean prin căsătorie, Kettenstock Hans (Ioan), 17 ani.
După ieşirea din mina de cărbuni; al doilea din stânga, Kettenstock Hans (Ioan).	Balul recruţilor la birtul lui Burger nr. 1669, în anul 1948. Fanfara muzicanţilor bătrâni, de la stânga rândul doi: Wunder Ioan (senior), Maywurm Petru, Jung Ioan (Keri), Jung Petru (Kribs). În faţă, de la stânga: Fortner Nicolae, Wunder Ioan (junior), Thiel Hans, Mayworm Nicolae (junior).
În 1950, a fost resimţită la Cenad o oarecare bunăstare. Rănile de război au început să se cicatrizeze. Suspecţi de a atinge un record de greutate au fost porcii îngrăşaţi ai familiei Isler, de la nr. 1621, din această imagine.	Familia Isler, la casa lor din Zagna Vedeni (Bărăgan).
La armată: Jivici Paia, cu trompeta, lângă toba mare, la fanfara militară, la Brigada de Grăniceri din Constanţa. Wunder Ioan, cu trombon, al cincilea din stânga.	Bătrânul sifonar Wunder Ioan (1964), care nu avea orar de deschidere, dar avea clientelă din uliţa nouă până la grăniceri.
Wunder Ioan cu prima echipă de handbal în şapte la şcoala din Cenad, după meciul din luna mai 1965, între Sânnicolau Mare şi Cenad, scor 4:18. Împreună cu elevii am transformat grădina şcolii în teren de handbal, care a fost folosit în timpul iernii ca patinoar. Echipa a posedat o singură minge de handbal pentru juniori, cumpărată din banii mei.	Clasa Hilger Ervin 67/68. Niki Crăciun, al treilea din dreapta.
Absolvenţii Şcolii Generale din Cenad, 67/68.	Program festiv de Rusalii, 14 mai 1967. Primul rând de sus, a patra din stânga: Dinieş Rosalia.
Program festiv de Paşti, 29 martie 1970.	Program festiv de Paşti, 29 martie 1970.
Absolvenţii Şcolii Generale din Cenad, 71/72.	Program cultural cu orchestra Maywurm Petru, 1970.
Hochei pe gheaţă pe terenul de handbal din curtea şcolii, 1970.	Handbal la Cenad.
Handbal la Cenad.	Handbal la Cenad.
Handbal la Cenad. Echipa din Cenad împreună cu Hansi Schmidt din Teremia Mare, ajuns campion european şi mondial cu selecţionata Germaniei.	Handbal la Cenad.
Orchestra Myworm Petru împreună cu Sava Uroş (cu ochelari), cel mai talentat muzicant al Cenadului. Fiind declarat fiu de chiabur, nu a fost angajat niciunde. În vara anului 1950, a lucrat la batoză. Pe căldură mare, transpirat fiind şi obosit, cineva i-a turnat pe corp apă rece din butoiul rezervat contra incendiilor. Sava a făcut infarct şi a murit pe loc.	Orchestra Myworm Petru împreună cu Sava Uroş (cu ochelari).
Ultima rugă şvăbească (Kirweih, Kirchweih) din Cenad, 1981	Ultima rugă şvăbească (Kirweih, Kirchweih) din Cenad, 1981
Ultima rugă şvăbească (Kirweih, Kirchweih) din Cenad, 1981	Ultima rugă şvăbească (Kirweih, Kirchweih) din Cenad, 1981