www.cenad.ro

  În câmpia de vest a ţării, şi în special în Banat, cercetările agricole au o veche tradiţie. Primele cercetări au fost făcute la Belinţ, în anul 1909, iar mai târziu, în anul 1911, Koloman Konopy începe ameliorarea grâului de toamnă de la ferma sa din comuna Odvoş, situată pe valea Mureşului, în judeţul Arad.   O activitate mai bine organizată a cercetării agricole în partea de vest a ţării a început să se desfăşoare din anul 1921, prin construirea, în comuna noastră, Cenad, a unei ferme de selecţie şi ameliorare a seminţelor, aparţinând de „Sămânţa” S.A. Bucureşti, societate particulară care avea ca scop  organizarea şi executarea lucrărilor de ameliorare şi comercializare a seminţelor. Societatea a cumpărat mate-rialul biologic de la amelioratorul Timar, care a lucrat la ferma Cenad (proprietatea ducesei de San Marco-Naco).   Doveditoare în acest sens sunt impresiile de călătorie ale celui mai mare agronom al României, academicianul  prof. Gh. Ionescu Siseşti, din care îmi permit să citez : „La Cenad am vizitat, pe moşia ducesei de San Marco, o staţiune de selecţionare a plantelor organizată după toate cerinţele ştiinţei moderne. Tehnica e călăuzită după cele mai riguroase precepte ale ştiinţei. Nimic nu se seamănă decât în arătură de toamnă, asolamentul este cel puţin trienal. Valorificarea produselor se face printr-o industrie anexă, în special prin lăptării şi mori.” 1   Lucrările de ameliorare la Societatea „Sămânţa” au fost conduse şi executate de doi cercetători iluştri, şi anume de Wiliam Mander şi Franz Dotsler. În această perioadă, cei doi au pus bazele ameliorării grâului, utilizând ca metodă de bază hibridarea între soiuri şi selecţia individuală repe-tată anual. Ulterior şi concomitent cu ameliorarea cerea-lelor, se începe şi ameliorarea speciilor de plante tehnice. Rezultatele cercetărilor sunt puse la dispoziţia agricultorilor din zonă, la început prin schimb în natură şi apoi prin vânzare.   Dintre realizările Fermei Cenad a Societăţii „Sămânţa” S.A. în domeniul ameliorării grâului, s-au remarcat soiurile: Sămânţa 117, denumit ulterior Cenad 117, şi Sămânţa 1252, renumite la vremea respectivă prin calitate şi producţie faţă de soiurile cultivate de populaţia locală din acel timp.   Un pas mare în evoluţia cercetării agricole a fost făcut în anul 1928, o dată cu înfiinţarea Institutului de Cercetări Agronomice al României (I.C.A.R.), când, la 1 ianuarie 1928, marele agronom român, prof. Gh. Ionescu-Siseşti, este numit director general.   În anul 1931, Societatatea „Sămânţa” S.A., cu întreg personalul de cercetare, inventarul şi materialul biologic de ameliorare, este preluată de Institutul de Cercetări Agro-nomice al României şi se înfiinţează Staţiunea Experi-mentală a Banatului Cenad.   Staţiunea Cenad, coordonată de I.C.A.R., a început să beneficieze de un schimb mai larg de informaţii şi de material biologic cu cele mai renumite unităţi de cercetare din Europa şi S.U.A.   Unitatea a funcţionat la Cenad ca staţiune de cercetări agricole până în 1962, fiind transformată ulterior în fermă de producţie aparţinătoare de G.A.S. Pordeanu, care îşi mută şi sediul în locul fostei staţiuni.   Ca realizări ale staţiunii în această perioadă (1931-1962), se remarcă obţinerea soiului de grâu Cenad 308 de către Ecaterina Teodorescu în anul 1941 şi Cenad 512 de către Vasile Şiclovan în 1956.   De amintit că Vasile Şiclovan a fost fiu de ţăran din Cenad şi vorbea cu multă pasiune şi admiraţie despre con-cetăţenii săi. Iată ce menţionează acad. prof. Gh. Ionescu-Siseşti despre Cenad în perioada interbelică :   „Am văzut în comuna Cenad zeci de gospodării de ţărani proprietari a 20-30 iugăre, care pot rivaliza cu gos-podăriile proprietarilor noştri mari, case cu numeroase camere, grajduri sistematice, magazii, pătul, remize, vite de rasă, secerătoare-legătoare, prăşitoare, semănătoare. Utilaţi ca fermierii din America de Nord, ei cultivă cu uşurinţă 30 de iugăre şi mai mult.” 2   Foarte important pentru această perioadă este faptul că aici şi-au desăvârşit pregătirea profesională o serie de cercetători ca : Emil Negruţiu, cel care mai târziu a fost profesor la Institutul Agronomic Cluj, Constantin Cojocaru, cel care a ajuns profesor la Institutul Agronomic Timişoara, şi alţi cercetători, ca : Arfire Nicolae şi Ana, Popa Teodor, Daniil Dumitru şi Vasile Şiclovan. Aceştia, la rândul lor, au format alţi tineri în domeniul cercetării agricole. Cu toţii au avut realizări remarcabile de-a lungul timpului: Arfire Nicolae a pus bazele ameliorării sfeclei furajere, începând cu soiul Semizaharat de Cenad, de la care obţine soiul Sacharosa; Popa Teodor a avut realizări deosebite în cultura plantelor furajere, stabilind tehnologii specifice pentru ele.   Pe lângă rezultatele ştiinţifice ale acestor personalităţi, trebuie remarcate aptitudinile culturale şi morale ale aces-tora, fiind o mândrie şi un exemplu pentru cenăzeni. De reţinut că, pe lângă dotările tehnice de nivel european, la Staţiune a funcţionat o şcoală cu clasele I-IV pentru copiii angajaţilor, aici organizându-se şi serate literare, fiind montate chiar şi piese de teatru.   Tot în domeniul realizărilor în agricultură, trebuie să amintim că în comuna Cenad a fost introdusă pentru prima dată în România cultura piersicului, cu soiurile de început: Mayflower, Amsdod, Sumbian, Missolo, Dr. I. Holle, soiuri care s-au cultivat pe o suprafaţă de 4,2 ha în zona îndi-guită a Mureşului, proprietar fiind un mare pomicultor de renume, Isller. Acesta, prin altoire, a realizat şi un soi de măr Isller, soi cu calităţi deosebite de păstrare. O altă rea-lizare a sa a fost altoirea a 12 soiuri pe acelaşi pom, folo-sind altoirea în coroană. Cultura piersicului a fost în sistem irigat, folosind ca sursă de apă un puţ cu un sistem de roată cu cupe, apa curgând, prin conducte, pe rândurile de pomi. De asemenea, cultura piersicului a fost realizată de un pasionat pomicultor, dr. Popovici, în livada personală.   În anul 1961, fostul ministru al agriculturii de stat şi şef al departamentului, Bucur Şchiopul, vizitând plantaţia de piersic de la Cenad, a dispus extinderea cultivării piersi-cului pe suprafaţa de 110 ha, proprietate a G.A.S. Sânnico-lau Mare, în incinta îndiguită.      ..........................  1 apud Acad. Ioan Păun Otiman, Priorităţile Banatului în agricultură până la cel de al II-ea război mondial, în Buletin ştiinţific II, Editura Marineasa, 2005, p. 7.   2 Ibidem, p. 7. 

Average: Select ratingPoorOkayGoodGreatAwesomeGive it 6/10Give it 7/10Give it 8/10Give it 9/10Give it 10/10

No votes yet