www.cenad.ro

  – Date cronologice despre Cenad, între anii 1551-1716 –   (Extras din volumul Vilayetul Timişoara, Ed. Banatul, Timişoara, 2005)     Termenul de „cronologie” este definit în majoritatea dicţionarelor ca fiind: „1. disciplină care stabileşte datele faptelor istorice; 2 succesiune a evenimentelor.”   Cele ce urmează socotim că pot fi încadrate în partea a doua a definiţiei.   La fel, informaţia istorică nu este întinsă pe întreaga istorie a Banatului (implicit a Cenadului), ci doar pe o peri-oadă de aproximativ două secole, perioadă de altfel foarte frământată, deoarece cuprinde desfăşurarea conflictului austriaco - otoman. Ca scenă a conflagraţiei este ales terito-riul Banatului, cuprins între Mureş şi Dunăre.  1551  august : Petru Petrovici este înlocuit din funcţia de comite de Timiş şi căpitan suprem al forţelor din regiunile sudice. În locul lui este numit, printre alţii, şi Petru Nagy de Cenad.   septembrie : Trupele otomane cuceresc, pe rând, cetăţile Cenad, Igriş, Felnac (…). Iată cum descrie Mustafa Celal-zade cucerirea cetăţii Cenad : „Paşa cel norocos, plecând cu bucurie şi fericire de la Becicherec, a condus oastea spre cetatea Cenad, care era ca un fel de munte natural şi avea zidărie solidă. Vederea cetelor islamice şi a stea-gurilor purtătoare de victorie a pus capăt sforţărilor şi împotrivirii ghiaurilor. De aceea ei au cerut iertare (aman) şi comandantul cel înalt, la rândul său, a trecut la stăpâ-nirea acelei fortăreţe şi la paza ei.” (În realitate, Petru Nagy, castelanul, şi întreaga garnizoană au fugit la apro-pierea otomanilor.)   octombrie : Losonczy îl trimite pe voievodul Perusici la Cenad, care recucereşte, a doua zi, cetatea, iar pe 30 este înapoi la Timişoara.   noiembrie : Cardinalul Martinuzzi îi scrie împăratului Ferdinand că un om de-al său, venit acum de la Cenad, i-a spus că otomanii promit ţăranilor eliberarea din iobăgie ; aceleaşi promisiuni le-au făcut şi celor din Transilvania, care cred în aceste promisiuni, mai ales că nobilii le răpesc – în afară de femei şi copii – tot ţăranilor.   noiembrie : De la Lipova, cardinalul Martinuzzi scrie că au fost recucerite cetăţile Bulci, Chelmac, Lipova, Păuliş, Ceala, Nădlac, Felnac, Cenad, Mako, Dudeştii Vechi, Galad ; mai sunt doar două cetăţi de recucerit.  1552  fără dată : Pertinenţele (domeniul) cetăţii Timişoara constă din târgul Utvin, cu două mori, Monosthor, The-remy, Ketfulu. Comitatele aflate sub comanda comitelui de Timiş sunt : Timiş, Torontal, Arad, Cenad, Csongrad, Bekes, Solnocul exterior (…).  1552  27 iulie : Vilayetul (împărţire teritorială otomană, paşa-lâc) de Timişoara a fost împărţit, la început, în patru san-geacuri (subîmpărţire administrativă otomană) : Timişoara, Lipova, Cenad şi Moldova, fiecare cu un sangeacbei în frunte, dar şi cu un aparat administrativ, fiscal, religios şi militar.   iulie : Paşa Kasâm ocupă, până spre sfârşitul lunii, o serie de cetăţi, printre care şi Cenadul.  1557  octombrie : Unul dintre primele deftere otomane (regi-stre de impunere la dare) consemnează aşezările, capii de familie şi avuţia acestora din unele sangeacuri ale vila-yetului de Timişoara. Sangeacul Cenad avea 3 nahii (sub-diviziune administrativă a unei caza, împărţită în comune – karye). Cenad : 61 sate. Sangeacul Cenad avea 20 de aşezări, dintre care erau oraşe Cenadul, Becej, Aracs, Galad şi Becicherecu Mare.  1565  iulie : Sultanul ridică la 30.000 akce suma venitului sangeacbeiului de Cenad, Suleiman, pentru merite militare dovedite la asediul cetăţii Erdöd.   1566  fără dată : Vilayetul Timişoarei este împărţit în san-geacurile : Timişoara, Lipova, Arad-Gyula, Cenad, Beci-cherecul Mare (azi Zrenianin), Moldova, Pâncota-Ineu.  1567  fără dată : Sangeacul Cenadului are acum 4 nahii (Cenad, Galad, Becej, Becicherec), faţă de cele trei din anii 1557/58. Se observă aşadar o substanţială modificare teritorială a acestui sangeac, prin trecerea sangeacurilor nord-mureşene la sangeacul Arad-Gyula şi revenirea altor nahii de la sud de Mureş.  1568  aprilie : Recent s-a deschis o mină de silitră în satele Yenk şi Terplova din sangeacul Cenadului şi aici au fost folosiţi ţărani din satele Weresdub, Sombor, Turusd, Nerău, Oroslanos, Mănăştur, Şeitin, Igriş, Biled şi Cemi. Ţăranii adunau pământul de silitră, aduceau lemnele şi supra-vegheau cazanele de fiert silitra. Până acum ei au muncit gratuit, apoi au început să fie scutiţi de diverse obligaţii în schimbul muncii lor.   iulie : O scrisoare a sultanului confirmă scutirea tradi-ţională de impozite a locuitorilor din satul Dedemseg, din nahia Cenadului, ce lucrează la exploatările de silitră.   octombrie : Poruncă adresată cadiilor din sangeacul Cenad privitoare la transportul lemnelor pentru silitră şi a preţului plătit pe carul cu lemne, dar şi pentru o repartizare echitabilă a sarcinilor de transport pe sate, fiind scutite doar Biledul şi Cemi.   fără dată : Numărul timarioţilor (spahii care exploatau o feudă cu un venit de 20.000 de akce) în sangeacurile de Gyula şi Cenad era de 342 spahii şi 1279 djebeli.  1571  fără dată : Iskender, sangeacbeiul de Cenad, face pros-pecţiuni proprii şi descoperă noi zăcăminte de silitră; trimite o mostră (5-10 ocale) la analiză la Istanbul, unde este confirmată calitatea minereurilor.   martie : Iskender, sangeacbeiul de Cenad, este numit mubaşir (arendaş) al minelor de silitră şi al atelierelor de fabricat pulbere din elayetul Timişoarei, datorită acţiunilor sale anterioare.  1573  fără dată : Marele vizir Sökölu înfiinţează aşezăminte religioase (vakâf) în sangeacul Cenadului. Veniturile oraşu-lui Becicherecu Mare, al  satelor Elemir, Seleuş, Orlovac, sunt folosite pentru a săpa o fântână şi a ridica   22 dughene în jurul acesteia (…).   fără dată : Defter otoman asupra numărului de locuitori şi de oi deţinute în sangeacul Cenadului. Dintre satele de azi sunt amintite Nerău cu 1200 oi, Saravale cu 3805 oi, Igriş cu 368, Sânpetru Mare cu 2184, Seceaniu Mare şi Mic cu 4808, Variaş cu 3298 etc.   fără dată : Sangeacbeiul de Cenad îl recomandă pe acelaşi Cendar bin Sadi pentru un alt timar de 1000 groşiţe, iar defterdarul din Timişoara – în urma altor servicii pres-tate de acelaşi viteaz, îl recomandă şi el pentru un alt timar, tot de 1000 groşiţe.   Doc. CLXXXVII cuprinde Registrul de solde al cetăţii Cenad din vilayetul Timişoara pe anul 999-1000.     1591     fără dată : Vilayetul de Timişoara are acum 6 sangea-curi : Timişoara, Cenad, Lipova, Ineu, Gyula, Moldova.     1594     iunie : Două atacuri succesive ale noului beilerbei timi-şorean, Sofu Sinan paşa, sunt zdrobite de răsculaţi în zona Becicherecului Mare. Prima luptă s-a dat la Pretay, unde trupele beilerbeiului şi ale sangeacbeilor de Lipova, Cenad, Gyula, estimate la 11.000 de luptători, au fost învinse şi au scăpat doar o mie dintre aceştia. Al doilea atac otoman este şi el respins.     1595     iunie - iulie : Campania transilvană asupra vilayetului de Timişoara se soldează cu cucerirea cetăţilor din zona mureşană: Cenad, Făget, Vărădia de Mureş (…).   august : Transilvănenii atacă şi cuceresc apoi Lipova, iar restul cetăţilor mureşene – inclusiv Cenadul – sunt pă-răsite de otomani.   1596  martie : La Alba-Iulia a sosit vestea că zilele trecute haiducii ar fi bătut un corp de 400 otomani între Timişoara şi Cenad.   iunie : Tătarii sunt la Cenad, de unde întreprind acţiuni împotriva principelui, aflat la asediul cetăţii Timişoara.  1597  octombrie : Au fost trimişi peste Tisa şi 400 de haiduci, care s-au aşezat mai jos de Cenad şi au năvălit asupra caste-lului Martona.  1598  iunie : Comisarii imperiali, ajunşi la Târgovişte, rapor-tează despre intenţia otomanilor de a ataca Cenadul, Li-pova, Lugojul şi Caransebeşul.   vara : Beiul Suliman din Timişoara asediază Cenadul, dar este silit să se retragă la intervenţia trupelor transilvane.   august-septembrie : Marele vizir şi trupele sale stră-bat vestul Banatului până la Cenad. Un cronicar otoman, Solakzade Mehmed Hemdemi, descrie astfel momentul : „(…) duşmanii din sus-numitul Cenad, când au văzut cât sunt de înconjuraţi de o astfel de oaste nenumărată, în noaptea aceea, ieşind din cetate, s-au grăbit să fugă şi, împrăştiindu-se (…), au lăsat cetatea goală. Oastea islamică, în special cea tătărească, urmărindu-i şi vânându-i (…), i-a făcut prizonieri. În ziua aceea au fost măcelăriţi în faţa cortului lui Satârgi paşa 150 de duşmani prinşi.” Sangeac-beilâcul de Cenad a fost acordat lui Sajşaki Ibrahim bei.   septembrie : Yugun aga din Timişoara călăuzeşte armata otomană de la Becicherecu Mare la Cenad.   octombrie : Dintr-o scrisoare către domnul Moldovei aflăm : „Cred că a aflat Măria Ta că vizirul cu hanul tătăresc au plecat de la Belgrad. Aşa că ai noştri au lăsat Cenadul pustiu, Aradul, Felnacul. În Cenad au intrat (turcii), pe celelalte le-au ars însuşi. Mulţămită lui Dum-nezeu, până acum n-a jecmănit şi nici n-a ars.”     1600     iarna : În proiectul tratatului cu împăratul, Mihai Vitea-zul cere ca „(…) cetăţile de pre margini ce se vor slobozi dăn mâna păgânilor spre Domia Lui : Timişoara, Felnacul, Cenadul, Becicherecul (Zrenianin), Panciova, Beriniul, cu toate ţinuturile care sunt pân la Dunăre să fie moşie, fir pe fir şi pre feate.”     1605     fără dată : Călătorul otoman Kyrimi Ibrahim, aflat prin vilayet, vorbeşte despre sangeacurile acestuia : Peciu Nou, Becicherecu Mare, Ciacova, Lipova, Panciova, Moldova, Cenad şi Timişoara.     1619     fără dată : Călătorul otoman Ali Aini află în vilayet şase sangeacuri (Timişoara, Lipova, Cenad, Gyula, Mol-dova, Ineu).   1626  fără dată : Un document interesant, fără dată şi indicaţii suplimentare, oferă date despre efectivele militare din mai multe cetăţi bănăţene ; după ton, informaţiile erau destinate curţii imperiale habsburgice. Pentru unele cetăţi bănăţene sunt oferite două cifre. Prima se referă la fortificaţii, cea de a doua la 21 fortificaţii ; cum la această dată majoritatea acestora erau sub stăpânire otomană, excepţii fiind Meha-dia, Lugojul şi Caransebeşul, cifrele trebuiesc considerate ca aparţinând trupelor din vilayetul Timişoara : (primul document meţionează cifrele : 400 călăreţi, 500 pedestraşi pentru Cenad ; al doilea document : 1000 călăreţi, 1000 pedestraşi – efectiv existent la Cenad).  1630  fără dată : În anul acela, vilayetul timişorean era îm-părţit în 5 sangeacuri : Timişoara, Lipova, Cenad, Gyula şi Moldova.  1636  iunie : Principele Gheorghe Rakoczyi îi donează diacului Gheorghe Tisa din Ineu 14 sate şi puste în fostele comitate Arad, Cenad şi Timiş.  1660  decembrie : Călugării Mitropoliei ortodoxe din Ipek (Peci) vin în Banat (Vlaşca) după milostivenii. La Timi-şoara ei primesc donaţii din partea mai multor locuitori. (…) Din celelalte sate, primesc donaţii din partea locuito-rilor din (…) [Numele comunei Cenad lipseşte, lucru care dovedeşte fie că aceşti călugări au ocolit cetatea Cenadului, fie că au întâlnit aici oameni fără dare de mână. Oare de pe atunci eram aşa ? (n.n., G.D.)]  1661  ianuarie : Comisia de hotărnicire a satelor vakâfului de pe malul stâng al Mureşului avea, printre membrii ei, şi pe Hamza, fiul lui Bekir bei de Cenad, Mehmed aga ibn Suleiman, serdarul ienicerilor timişoreni, Mehmed aga ibn Regep, delegatul ceauşilor din Timişoara, Elhak Kenan aga, comandantul celorlalte oşti din garnizoana timişoreană.  1663  fără dată : Vilayetul timişorean era împărţit în mai multe kaza (unitate juridică echivalentă sangeacului, care era o unitate teritorial-militară) : Timişoara, Cenad, Vârşeţ, Pan-ciova, Ciacova, Becicherecu Mare (Zrenianin), Orşova, Li-pova, Moldova, Gyula, Ineu şi Lugoj-Caransebeş.   vara : Evlyia Celebi se reîntoarce în Banat, într-o echipă de inspecţie a cetăţilor de aici. În urma acestei călătorii, el întocmeşte o Relatare despre menzilurile şi toate cetăţile prin care am trecut de când am păşit pe pământul san-geacului Cenad. Dintre descrierile acestora se remarcă cea a Cenadului. Iat-o :   „Acum este reşedinţa unui sangeacbei separat din eyaletul Timişoarei. Are 10 posesori de zeamete [feudă cu venit anual între 20 şi 100.000 akce] şi 600 timare [feudă cu un venit anual până la 20.000 akce, al cărui uzufruct era acordat unui spahiu]. Toţi gazii [erou, viteaz, luptător pentru Islam] sunt înarmaţi. Are alaibei [comandant de spahii, un fel de colonel de jandarmi], ceribaşi [şef de oaste], iuzbaşi [comandant peste 100 de ostaşi; căpitan]. Împreună cu cei 1000 de oameni ai beiului şi cu toţi gebegiii [armurier, ostaş cuirasat] zaimilor [posesorul uzufructu-lui unei posesiuni funciare cu un venit anual între 20 şi 100.000 akce] şi timarioţilor [feudal cu un venit anual de până la 20.000 akce, al cărui uzufruct era acordat unui spahiu] se adună, în timp de război, 6000 de ostaşi. Are de asemenea chehaia [intendent, administrator] de spahii, serdar de ieniceri, comandant de cetate, 300 oşteni înar-maţi şi curaţi pentru paza cetăţii, şeih-ul-Islam, nakib, cadiu cu o soldă de 157 aspri şi 7 căpetenii de comune şi 240 de sate ale comunelor, muhtesib [vechi dregător oto-man care exercita concomitent funcţia de primar şi cea de şef al poliţiei], strângător de dări şi intendent de vamă, toţi dintre supuşii din Timişoara. De asemenea, mai sunt un arhitect pentru construcţii şi o mie de agale pentru oşti, cu tui, aiani, topcibaşi, gebegibaşi, agă al martologilor. Nu sunt însă agale ale oastei de Poartă cu odele lor.   Forma cetăţii Cenad. Se află în câmpie, la depărtare de o aruncătură de săgeată de râul Mureş. Cetatea ei inte-rioară este pătrată, având ziduri tari, de 700 de paşi de jur împrejur. Este o cetate puternică şi un loc bun de salvare. Înăuntrul cetăţii se află patru geamii mari, cu minaretele transformate din clopotniţe. Geamia Hunkiar şi casa imamului şi a muezinului şi a chehaiei şi a şefului meterhanelei se află în cetatea interioară. Depozitul de muniţii, magazia de grâne, tunurile mari balimeze sunt tot aici, în cetatea interioară. Cetatea interioară are două rânduri de porţi de fier şi sunt foarte trainice. Între ele şi şanţ se află o temniţă adâncă, sub pământ, de parcă ar fi în fundul iadului. Lipit de pivniţă se află turnul cel mare, clădit în întregime din cărămidă.   Descrierea oraşului Cenad. În afara şanţului de lângă cetatea interioară se află un mecet [locaş religios musul-man, moscheie mai mică] destul de populat şi judecătoria şeriatului profetului. Această cetate-varoş este o palancă împrejmuită cu un zid de pământ bătătorit, are o poartă spre apus. De jur împrejur cetatea asta are o mie de paşi, se găsesc în ea 185 de case încăpătoare, mai scunde şi mai înalte, acoperite cu şindrilă şi cu olane. Cea mai deo-sebită între toate este casa beizadelei ; lângă acest serai se află o mânăstire în ruine. Are opt dughene. Toate străzile din această cetate de mijloc sunt podite cu scândură, deoarece aici iarna este aspră, iar din pricina ploilor se face noroi foarte mult.   Descrierea oraşului mare din exterior. E un loc mai întins decât toate celelalte şi e frumos şi roditor. E o palancă de pământ înconjurată de un singur zid de grinzi mari de yalvan. Are trei porţi trainice. Prima se deschide spre răsă-rit, a doua spre apus, a treia spre miazănoapte. Are 350 de case încăpătoare, făcute din piatră şi cu acoperişuri din olane roşii ca trandafirii, având şi porţi. Sunt şi ogrăzi înfloritoare şi cu grădini întinse. Unele case sunt acoperite cu trestie şi stuf. Ele sunt locuinţe ca nişte văgăuni de câini, ale săracilor. Are în total 12 mibraburi [moschei]. Geamia lui Hagji Osman aga este o geamie frumoasă, clădită de curând. În faţa porţii de la cetatea de mijloc se află geamia gaziului Kucuk Bali bei, cuceritorul cetăţii ; el este înmor-mântat acolo, sub o cupolă de piatră. Celelalte sunt mece-turi. Lângă această geamie se află saraiul beiului de Cenad, care are o ogradă minunată. Mai sunt trei medrese, trei mânăstiri de dervişi, patru şcoli pentru copii şi 300 de prăvălii de meseriaşi. Nu are bazar, dar poţi găsi aici toate felurile de mărfuri, fără de sfârşit. Are baie mică şi trei hanuri pentru negustori, dar nu are hanuri ca chervan-seraiuri, căci uşile oamenilor de seamă din oraş fiind întot-deauna deschise pentru musafiri, ei nu-i lasă pe străini să tragă la han. În acest oraş sunt mai mulţi stăpâni de case decât în oraşul de mijloc. Şi în afara oraşului mai sunt multe case, dar nu ştiu câte ; acestea sunt înconjurate cu pălănci, dar au multe vii şi grădini. Toată populaţia ora-şului cară apa din Mureş. Având o climă foarte plăcută, aici sunt mulţi băieţi destoinici şi multe fete frumoase. Se găsesc însă şi multe femei de moravuri uşoare. Este un vilayet foarte bogat ; în nopţile de iarnă locuitorii organi-zează mari petreceri unii la alţii. Toţi sunt gazii, negustori şi hagii care vorbesc tot limba bosneacă şi se îmbracă ca cei de la serhaturi şi umblă cuminţi ca vitejii. Cei bravi merg întotdeauna în incursiune la hotare. Sărmanul de mine am cercetat cu de-amănuntul acest oraş, iar pentru inspectarea cetăţii am primit 300 de guruşi.”  1666  fără dată : Din nou o notificare referitoare la strângerea „milelor” de către cei doi călugări din Peć, în care din nou Cenadul nu apare ca dătător de milostivenii.  1671 – 1672  fără dată : Din deftere reiese organizarea vilayetului în 12 sangeacuri (Timişoara, Vârşeţ, Panciova, Cenad, Cia-cova, Becicherec, Orşova, Lipova, Moldova, Gyula, Ineu, Lugoj-Caransebeş). Dispar în 1685 cele din Gyula, Ineu, Moldova, dar apar cele din Nova Palanca şi Făget, care vor exista până în 1699.  1685  decembrie : Comandantul cetăţii Cenad îi cere marelui vizir muniţie pentru Cenad (3000 patrona) şi 1200 pentru Timişoara, la preţul de 2 akçe bucata.   decembrie : După 9 ale lunii, generalii imperiali Heissler şi Eugeniu de Savoya ajung în zona Cenadului, pradă satele din jur şi asediază o zi cetatea, dar, nevând tunuri, pleacă înapoi la Szarvas.  1688  iunie : Imperialii cuceresc Lipova, beilerbeiul se retrage la Timişoara, iar imperialii ating Aradul, Cenadul, Szegedul (…).  1695  iunie : Încăierare a cavaleriei imperiale cu beii sosiţi în ajutorul Timişoarei. Iată relatarea faptelor : „Oştile duşma-ne care se găseau în cetăţile şi palăncile Sebeş, Bophteza, Ineu, Lipova şi Cenad începură să se adune sub cetatea Lugoj, în timp ce călăreţii se găseau în cetăţile şi palăncile Szegedinului, luând legătura cu ceilalţi, aşteptau clarifi-carea situaţiei.”   august : Trupele imperiale, comandate de Frederich August de Saxa, sunt pe Tisa şi apoi pe Mureş, de la Cenad spre Lipova (…).   septembrie : La sultan ajunge ştirea că principele de Saxa a trecut pe podul Cenadului cu trupele sale, este acum la Arad şi se îndreaptă spre Lipova.   septembrie : Principele de Saxa ajunge cu armata sa la Cenad, apoi trece Mureşul la Arad, unde trimite 3000 de călăreţi şi 2000 de pedestraşi în ajutorul lui Veterani, după care se întoarce la Szeged.     1696     iunie : În data de 1, imperialii sunt la Pesta, pe 12 la Szeged, pe 20 iunie sunt la Cenad, apoi la Mako etc.   iulie : Imperialii construiesc 2 poduri de corăbii la Cenad pentru a aduce tunurile la Timişoara.     1699     ianuarie : Punctul II al tratatului de pace menţionează despre Banat, amintind cetatea Cenadului, alături de altele, ca fiind „înăuntrul hotarului Transilvaniei dinainte de acest război”.     1701  septembrie : Sultanul Mustafa al II-lea îi scrie beiler-beiului de Timişoara asupra unor colonizări militare la Alibunar, Vârşeţ, Caransebeş, Mehadia, Marga, Denta şi Margina – staţii de vamă, Lipova, Cenad, Zrenianin, a 220 de călăreţi şi 230 de pedestraşi, fapt împlinit în anul următor.  1708  iulie : Sultanul Ahmed al III-lea arată situaţia lăcaşurilor religioase musulmane din vilayetul Timişoara şi spune că la Cenad, Lipova, Alibunar şi Zrenianin musulmanii nu au meceturi. Aga principală a Timişoarei, Mehmed, spune că a construit câteva asemenea lăcaşuri, în valoare de 1060 guruşi… 

Average: Select ratingPoorOkayGoodGreatAwesomeGive it 6/10Give it 7/10Give it 8/10Give it 9/10Give it 10/10

Your rating: None Average: 7.8 (4 votes)